Actorul Iustinian Turcu va publica o carte de poezii

Suburbia11 – Blazzin’ up Acoustic session: Charlie Fălămaș
august 16, 2020

„Cred că am realizat de devreme că cea mai importantă calitate de care am nevoie în viața mea și în profesia mea este omenia. În toate acțiunile mele, fie personale, fie profesionale, încerc pe cât posibil să nu uit să fiu om, iar această pandemie mi-a demonstrat încă o dată cât de nesemnificativi putem deveni peste noapte, cum se prăbușesc pe rând faima, aroganța, infatuarea, plinul de sine, nasul coroiat pe care mi-l lipesc de cel care a crescut frumos de la bun început. Apropo, nu știu dacă e o invenție sau e pe bune, dar cineva m-a întrebat odată: Știi ce a zis Shakespeare despre faimă? Iar eu am răspuns nu. În momentul ăla a ridicat pumnul ce-l avea strâns, a suflat peste el și a zburat în văzduh golul care se afla în pumn. Așadar, ori de câte ori am încercat să îmbrac o haină care nu era a mea, viața a venit peste mine și, din fericire, m-a scăpat de ea. Cred că a fi om este un target foarte greu de atins și, în același timp, cea mai prețioasă cale pe care vreau să merg cât mai des, restul e doar praf în ochi.” – Iustinian Turcu

Doamna

Doamna iar m-a vizitat azi noapte,

Parcă a mai îmbătrânit…

Și când a vrut să mă trimită-n șoapte,

Viermele ce-i atârna de nas s-a prăpădit.

S-a rușinat, s-a fâstâcit să se ascundă,

Parcă și umărul cel stâng s-a mai zbârcit…

Și când a vrut cu alifie să se ungă,

S-a-mpiedicat cu ambele picioare când rochia i s-a-ncâlcit.

A dat să se ridice-n fugă și s-o șteargă,

Parcă și pieptu-i i s-a supt…

Și când a vrut încă puțin să meargă,

A călcat strâmb și a căzut într-un mormânt abrupt.

Ce cotoroanță!