Ștefan Lupu / Coregraf / Membru în juriul Festivalului Debutant: ” Există multe tipuri de mișcare, mai mult de atât, există metode și tehnici de abordare a dansului contemporan.”
octombrie 1, 2023
Anca Stoica / Coregraf / Festival Debutant: „Dansul a apărut în viața mea prin opțiunea părinților mei de a mă înscrie în copilărie la cursuri de dans.”
octombrie 1, 2023
Născută în București, absolventă a Liceului de Coregrafie „Floria Capsali” București, promoția 2017, absolventa licenta si masterat Artă Coregrafică la UNATC „I.L.Caragiale”. În calitate de balerină a colaborat cu Opera Comică pentru Copii în perioada 2015-2017, iar din 2017 este membră a corpului de balet al Operei Naționale București, dansând în baletele clasice și neoclasice ale companiei. În paralel, este membră a companiei Contemporary Creative Dreamers, în cadrul căreia a dansat în spectacolele When Darkness Becomes Light, Nihil Sine Deo și The Last Raid of Humankind, semnate de coregraful Daniel Alexandru Dragomir. In calitate de coregraf a realizat spectacolul Nexus in 2022, spectacol premiat cu titlul "Cel mai bun spectacol de coregrafie" in cadrul Galei Absolventilor 2022 U.N.A.T.C. "I.L.Caragiale". De asemenea a realizat duetul "Let me slip through your fingers" si "Earthly Links" prezentate la Florence Dance Festival 2021, respectiv 2022, "Scraps of Sky" solo prezentat la Jerusalem International Solo Dance Festival 2022 si Szolo Duo 2023.
Photography by Horia Stan
La Festivalul Debutant 2023 prezinți: Nexus. Care e povestea acestui spectacol? Cine sunt protagoniștii? Ce a fost greu în realizarea lui? Este un spectacol care te definește, la ora actuală?
Cred că în acest spectacol mi-am pus toată ambiția și dorința acumulate în timpul anilor de studiu. Dorința de a crea ceva care să rămână și să meargă mai departe de sălile facultății. Nexus este primul meu spectacol, pandemia oprind procesul de creație al licenței. Astfel, am întâmpinat anumite dificultăți pentru prima dată. Am început să lucrez pentru spectacol din primul an de masterat. Nu aveam o formă clară în minte, nu vizualizam un rezultat final, dar m-am lăsat ghidată și am explorat senzațiile, atmosfera și texturile corporale de care eram interesată la acel moment. Am făcut alegeri în mod intuitiv și treptat spectacolul și-a cerut drepturile, sensurile și motivele relevându-se pe de-a-ntregul. Am început procesul prin lucrul cu obiectul care devine parte integrantă în corp, o extensie a corpului dansatorului. Am experimentat multiple posibilități epuizând ( cred eu ) felul în care acest obiect poate servi dansului. Scenografia spectacolului are și ea o poveste proprie. Pe parcursul facultății am avut diverse tentative de a lucra cu elemente scenografice dar ajungeam mereu să renunț din diferite cauze. Pentru Nexus însă, am mers până în pânzele albe. Mi-am dorit să creez acest spațiu - lăcaș al corpului la care nu am fost dispusă să renunț în ciuda dificultăților tehnice. Are dimensiuni mari și trebuie montat înainte de fiecare spectacol, ceea ce necesită timp și pot apărea probleme în funcție de spațiul pe care îl avem la dispoziție. Aceasta este cauza emoțiilor mele înainte de spectacol, în special în deplasări. Ideea spectacolului îmi este în continuare apropiată de interesele și sufletul meu. Acum, pentru festivalul Debutan-T reluăm spectacolul după un an de zile de pauză, și recunosc că am avut anumite emoții. Îmi era teamă că îl voi găsi irelevant sau insuficient, dar a fost departe de a fi așa. Este un spectacol care mă definește și de care sunt mândră. Și chiar dacă interesele mele s-au transformat pe parcurs și am crescut din punct de vedere artistic și personal, Nexus este un spectacol în care mă regăsesc. A fost o plăcere să-l reiau mai ales datorită oamenilor cu care împart scena, pe care îi admir și apreciez din toate punctele de vedere. Am încredere absolută în ei, în profesionalismul și abilitățile lor. Le-am fost și le voi fi întotdeauna recunoscătoare pentru procesul de lucru și pentru fiecare experiență pe care am împărtășit-o împreună pe scenă. Mulțumesc Bianca Ardeleanu, Anastasia Preotu, Daniel Dragomir.
Dacă juriul - format din Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu, Simona Dabija, Vava Ștefănescu, Arcadie Rusu - te vor considera Câștigătorul concursului, ce dorești să montezi și unde: Constanța, Sfântu Gheorghe? Ai deja un plan?
Nu am vreo preferință legată de teatrul în care aș monta în cazul în care Nexus ar primi premiu. Oriunde s-ar întâmpla asta, ar fi o șansă extraordinară pentru care m-aș bucura enorm. Ce "doresc" să montez, depinde foarte mult de oamenii cu care lucrez, de posibilitățile și atuurile lor. Îmi doresc să descopăr zonele calde ale corporalității, să "profit" de ele, ca mai apoi să îi conduc în zone reci, neexplorate suficient, astfel încât să se bucure de provocare fără a fi îngroziți de necunoscut. Referitor la "planurile" mele, deocamdată nu am ceva bine definit. Ele există la nivel de idei care se adună și se transformă și pe care momentan nu le forțez să se și lege. Așteaptă cuminți în caiet și în mintea mea să fie scoase la lumină.
Îmi place traducerea Coregraf în limba germană: “Person die einen Tanz komponiert”. Mă duce cu gândul la multă meticulozitate, fantezie, disciplină, muncă, transpirație, repetitivitate. Cum ai descrie Coregraf?
Aș descrie un coregraf ca fiind un lider, în primul rând. El are misiunea de a conduce oamenii, de a-i ghida spre un rezultat final satisfăcător, dar fără a neglija procesul. Pentru dansatori este foarte important acesta, uneori poate chiar mai important decât produsul final. În majoritatea timpului eu sunt performer și am lucrat destul de mult cu diferiți coregrafi, astfel am învățat să fiu în această poziție prin exemple pozitive, dar și negative. Crearea unei echipe conectate este esențială, dar prietenia poate ajuta sau încurca în egală măsură procesul. De aceea este necesară păstrarea limitelor și respectarea rolurilor pe care le are fiecare. Referindu-mă la atributele menționate în întrebare: fantezia este motorul și gândul la care trebuie revenit din când în când, astfel încât munca să nu devină pură inerție. Repetitivitatea e important să fie însoțită de disciplina și plăcerea transpirației. Pentru mine, cea din urmă aduce un sentiment minunat atunci când simt progresul din care provine transpirația. Meticulozitatea este prezentă pornind de la conceperea ideii până la aranjarea spațiului scenic înainte de începerea spectacolului. Ea face diferența în cele mai multe spectacole.
Unde te vezi peste 10 ani?
Mereu mi-a fost dificil să răspund la această întrebare, dar de data asta voi face un efort. Peste 10 ani mă văd dansând, creând și călătorind. Îmi voi păstra curiozitatea, dorința și forța de muncă. Îmi voi folosi experiența pentru a-i ghida și pe cei mai tineri. Îmi doresc să ajung într-un punct în care să pot crea colaborări cu toți oamenii pe care i-am cunoscut și au lăsat o amprentă în viața mea artistică. Peste 10 ani îmi doresc să văd spectacole și producții mari romanești, festivaluri de dans destinate tinerilor. Îmi doresc să contribui la dezvoltarea inițiativelor, a semințelor culturale deja plantate.
