Cred că mai avem de lucru în a lăsa afară tot balastul cu care venim, poate fără să vrem, în teatru, de multe ori. Pentru că și noi avem familie, unii avem copii, sunt niște probleme care oarecum ne coboară din nori. Actorii trăiesc foarte mult cu capul în nori, visează și când merg pe stradă, și asta e minunat, dar poate că atunci când suntem smulși de acolo, ceva - exact ca atunci când strivești o jucărie - nu funcționează. Ei și venim cu acel ceva care nu funcționează în teatru, și până ne regrupăm durează puțin, și mai ies scântei câteodată. Cred că aici mai avem de lucru, în a reuși să lăsăm acel balast undeva la poarta teatrului.