E foarte bine când ai cui să dai, pentru că, am senzația de o vreme încoace, că generozitatea nu este a aceluia care dă, generozitatea este a aceluia care știe să primească. Pentru că dacă lumea ar fi știut să primească, ar fi știut să asculte - că și asta e important, să asculți, mai mult decât să vorbești - probabil că omenirea ar fi fost demult mântuită. N-am fi rămas în marasmul ăsta al unei materialități... - mă abțin să spun exact cuvintele care-mi vin - nu rămâneam în zona asta, în mocirla asta al unui privitivism materialist, al unei răutăți absolut gratuite, al unei violențe în limbaj și în fapte care nu serveste la nimic, ne înveninează viața. De ce astea - mă intreb?