M-studio.ro / Lecția / A lecke
martie 19, 2024
Pappa mia! / m-studio.ro / Fehér Ferenc
martie 21, 2024
Text: Ada-Maria Ichim
Foto: Simion Buia
Într-o țară care încă mai discută necesitatea educației sexuale în școli și care are cel mai mare număr de mame SUB 14 ani din Europa, regizorul Eugen Jebeleanu și dramaturgul Yann Verburgh lansează o discuție plină de vervă prin intermediul spectacolului „La Ronde”, pe tema libertății iubirii. Inspirat din textul lui Arthur Schnitzler „Reigen” (tradus „Hora”, „Cercul”, „Hora iubirilor” „Hora dragostei” etc.) Verburgh complică dansul perechilor amestecând partenerii straight și homo, cis și trans, bi sau tri, poly sau single. Calificată la apariția din 1903 drrept pornografică, piesa lui Schnitzler revoluționa ideea de iubire și cuplu, prin panorama straturilor sociale, fiind un manifest al conceptului conform căruia, în fața dragostei, oamenii sunt egali.
Piesa are multiple dramatizări, interpretări și ecranizări, prima fiind cea a lui Max Ophüls, care îi și dă titlul francez de „La Ronde”, în 1950, cu o distribuție spectaculoasă: Gerard Philippe, Simone Signoret, Simone Simon, Danielle Darrieux, Jean-Louis Barrault. Soldați, cameriste, poeți, prostituate, aristocrați – toți sunt pe picior de egalitate în acest carusel cu mai multe personaje, al dragostei și infidelității. Tot Ophüls este cel care introduce și personajul MC-ului, am spune astăzi, al prezentatorului care ne poartă de la o poveste de dragoste la alta, interpretat de Anton Wallbrook, care consacră conceptul prin valsul „La Ronde de l’Amour”, muzica Oscar Straus, versurile Louis Ducreux.
Jebeleanu aduce prin montarea sa un omagiu filmului, adăugându-i propriile accente și referințe muzicale și vizuale contemporane (Lucky Love – „Masculinity”, Camille „She was”, Johan Papacostino „Bricolo”). El construiește spațiul scenic inspirat de cabaretul berlinez interbelic, de unde vine și MC-ul, dar și de bâlci, alternând scenele de intimitate cu momente de entertainment precum dansatoarele chineze cu evantai sau luptătorul kung-fu care sparge plăci... de polistiren. Spectacolul nu se oprește niciodată – carusel de trăiri și provocări, citând și re-citind surse diverse, muzicale și vizuale.
MC-ul (excelenta Oana Jipa) bântuie sala androgin, într-un costum negru, pentru ca apoi să o cucerească de pe scenă cu o interpretare plină de elan a lui „Désenchantée” (Mylene Farmer, 1991) sau cu vivacele monolog ASTROSEX, spus cu o bilă de discotecă-n brațe, sau mai mult între picioare. Livrator de Glovo pe rotile, personajul său, amintește de Puck, sau de Eros, spiriduș prezent la acest dans al cuplurilor care și el, trimite cu gândul la shakespeareana căutare a iubirii din „Visul unei nopți de vară”.
De fapt, textul lui Verburgh vorbește nu neapărat despre sex, ci despre libertate și, indirect, despre respect, înțelegere, compasiune, consimțământ și intimitate. Și prin acest lucru mi se pare extrem de curajos în peisajul dramaturgic contemporan. Nu o face strident, deși spectacolul include momente șocante, forme acute într-un discurs a cărei temă este tocmai aceasta – că nimic nu este prea extrem atunci când vorbim de alegerile personale, intime, a ceea ce te face pe tine, ca persoană, fericit. Desigur, consimțit și fără a răni pe altcineva.
Regia inventivă a lui Jebeleanu nu lasă spectatorul să își tragă respirația, căci a și trecut la o altă situație, ea însăși provocatoare și complexă, cu personaje schițate în tușe rapide, consistente: Mușat – fata de pe motocicletă, în salopetă dezlânată, care îl agață pe tânărul imposibil de înalt și gentil - Trăistaru (care este, aflăm la final, într-o relație gay cu totul specială), pentru ca apoi să refuze soliditatea unei relații cu bi-sexualul Costin Apostol, care are o aventură chiar cu șeful său (Marina), care, însă, e căsătorit, iar cu soția sa (Alexandrina I. Costea) are doi copii, etc. „La Ronde” – caruselul întâlnirilor amoroase crește din ce în ce mai iconoclast, incluzând o răstignire a politicienei (Camelia Paraschiv Kátay) pe crucea pe care scrie „God is a woman” și un dans erotic în fishnet (senzuala Fatma Mohamed).
Scenografia lui Cosmin Florea slujește versatilitatea, umorul și modernitatea spectacolului, utilizând neoane pentru a delimita îngustul spațiu al unei toalete, de exemplu, sau, în loc de jacuzzi, pentru cuplul de părinți, care au uitat ce mai înseamnă intimitatea, colorata piscină copiilor, înconjurată de rățuște de cauciuc. Poveștile de dragoste sunt încadrate între fundalul de franjuri roșii, de beteală, și cortina grea de cabaret, mărginită de semicercuri din becuri, precum în epoca interbelică. Accentele retro se regăsesc discret și în costume – rochiile de lame, sau în obiectele de decor: păcănelele vechi, motocicleta, dar și poantele vizuale presărate de-a lungul spectacolului, precum părul Mădălinei Mușat zburat în vânt.... cu feonul, ca într-o reclamă la geci de piele.
În acest cabaret/carusel al intimității, personajele caută, poate, iubirea – ce înseamnă... ce mai înseamnă („ce retro!” exclamă cinic personajul Mădălinei Mușat)... cât rezistă –, dar și comunicarea, tandrețea, curiozitatea, aventura, acceptarea și, nu în ultimul rând, singurătatea.
Firescul și umorul acestor întâlniri trăiesc prin replici pline de vervă, care stârnesc noi direcții polemice în evaluarea modernă a cuplului. „Suntem niște animăluțe fragile care au nevoie de un partener ca să plătească gazul iarna.” comentează ironic Mușat, când i se propune o relație „serioasă”. „O relație nu e un concurs de loialitate”. continuă ea. „Nimic nu are valoare, doar valoarea pe care i-o oferim noi.” spune personajul lui Apostol.
„Urăsc pudoarea care s-a instalat între noi.” zice soția-sirenă, cu coadă! (Costea), soțului (Marina). Personajul fotbalistului arab (Cațianis) este bântuit de obligativitatea de a corespunde unui anumit șablon social și de a performa sexual, așa că renunță total la sex și devine purtătorul de cuvânt al ... asexualității, oferind un discurs complex despre sex văzut ca instrument al unei opresiuni economice... sociale... politice.
Aici Vernburgh condensează o serie de idei contemporane, poate un pic prea avansate și complexe, deși necesare în contextul spectacolului. Necesare, pentru că această libertate a lui Jebeleanu de a jongla cu toate tipurile de cupluri – cis, trans, bi, tri, poli, - dar și cu etape ale vieți, vârste circumscrise între dezvirginare, moarte, naștere/re-naștere prin trans, care învârtejește spectatorul în hora amorului contemporan, are, de fapt, și un substrat ideologic profund.
Spectacolul aparține întregii echipe, inclusiv cea tehnică, pentru că îl păstrează viu și alert în fiecare moment (sound design: Eugen Jebeleanu & Rémi Billardon, producție audio: Marius Popa, lumini: Bakó Zoltán, sunet: Magyar Csaba, Somogyi Ede László, regia tehnică: Lidia Baciu, Ioana Popescu) construind, fără greș, acest univers eclectic și baroc în modernitatea sa vizuală și ideatică, propus de Jebeleanu.
RomanianActors.com este o colaborare între oamenii care înțeleg impactul culturii vizuale în dezvoltarea unei societăți echilibrate estetic & intelectual.
RomanianActors.com
Comunicate de presă / Parteneriate / Etc
+4 0763654920
ADA-MARIA ICHIM
Scenarist și producător de film și televiziune, a migrat spre cronica de teatru unde a (re)descoperit lumea în care a crescut – cea a spectacolului/spectacularului.
