
Alexandru Belc distins cu premiul Un Certain Regard, la Cannes, pentru filmul Metronom
mai 27, 2022
Macbeth \ by Nagy Botond
mai 28, 2022Cannes, last day. N-am mai fost aici de vreo 6-7 ani, festivalul e schimbat, tot mai putin uman, mai militarizat, garduri de securitate si extra-mãsuri de sigurantã la tot pasul. Dar e o ocazie unicã de a vedea 3-4 filme pe zi, de a întâlni prieteni de pe tot globul, de a te intersecta pe stradã cu nume mari (Viggo Mortensen, singur, acu 2 seri prin fatã pe la McD local). Plec cu bucuria de a fi vãzut nu doar filmele românesti (RMN se va regãsi sigur în palmares iar despre Metronom vã las sã-l descoperiti si aplaudati la TIFF în Piata Unirii) ci si un mare film, Triangle of Sadness al lui Ruben Ostlund care, la fel, nu are cum sã nu fie premiat la final. E smart, ironic, grotesc pe alocuri, cinema de mare clasã. Colegii de la Independenta Film îl vor distribui pe ecrane, asa încât va putea fi vãzut în tarã curând. Mi-am început dimineata cu Decision To Leave, ultimul Park Chan Wook (regizorul lui Old Boy), alt exercitiu de stil absolut wow, de la decupaj, unghiulatie, cromaticã, muzicã, tot. Dar poate cea mai intensã experientã vizualã/senzorialã am avut-o azi-noapte la proiectia (începutã la 00.00) cu Moonage Daydream, documentarul lui Brett Morgen despre David Bowie. A fost fabulos, un rollercoaster emotional, cu multe imagini în premierã, nedifuzate vreodatã. Am rãmas cu ce spunea Bowie la un moment dat: “All people wish they’d appreciate life more. It’s what you do in life that is important, not how much time you have”. Las linkul cu trailerul la comentarii, sper sã putem aduce filmul la vreun festival, e musai de vãzut pe ecran mare.