Denisa Nicolae / Nova Festival: „Mă las deschisă să văd care sunt nevoile participantului și cât îmi oferă din disponibilitatea lui de a mă apropia sau nu de el.”
septembrie 30, 2023
Andrea Gavriliu / Coregraf / Membru în juriul Festivalului Debutant: „Diferența dintre sfera dansului contemporan vest-european și cel est-european este profund influențată de istorie, educație, resurse financiare, tradiții.”
octombrie 1, 2023
Numele meu este Neda Silvana și am 22 de ani împliniți recent, sunt născută și crescută în București, asta până la vârsta de 19 ani, când am decis să mă mut, pentru a urma studiile superioare la Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, secția Artele Spectacolului- Coregrafie. În prezent sunt studentă masterandă în primul an, la Academia Națională de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca unde studiez Artele Spectacolului Muzical, secția Regie Coregrafică. Parcursul meu ca dansator a început la vârsta de nouă ani, când am început să particip la cursul de balet al unei școli private de dans. Nouă ani, o vârstă foarte târzie pentru a te apuca de balet, cum ar spune mulți oameni ai domeniului, dar pentru mine acea primă oră de balet pe care o vizionasem în vederea înscrierii a fost doar prima zi a pasiunii și dezvoltării drumului meu artistic. Tot acest studiu dezvoltat m-a condus din clasa a VI-a către Liceul de Coregrafie “Floria Capsali”, unde am învățat ce este disciplina și munca adevărată, iar atunci când îmi era greu și cedam atât fizic, cât și psihic, pasiunea era aceea care mă automotiva să rezist. Nu am fost o elevă strălucită, nu am avut roluri solistice, nu m-am născut cu așă-numitele calități de care o balerină are nevoie, în schimb, am muncit, am exersat și m-am dedicat, toate acestea cu pasiune; pasiune ce a fost văzută în mine de puțini profesori, care mă provocau să-mi depășesc limitele în fiecare zi, pasiune ce a fost susținută și de familie, cărora le mulțumesc cu tot dragul. Chiar dacă am 22 de ani, viața m-a condus în locuri neașteptate, unde am întalnit diverși oameni cu care împart aceeași pasiune, oameni care mi-au devenit prieteni, oameni care m-au ajutat să evoluez și să descopăr noi laturi ale mele și ale artei, oameni care au crezut în mine uneori mai mult decât credeam eu. Le sunt recunoscătoare lor, pentru că am reușit să preiau câte ceva din fiecare, aspecte care m-au conturat și m-au format în omul care sunt astăzi. Sunt o persoană foarte ambițioasă și devotată, îmi place să mă surprind cu creativitatea care se naște din cele mai comune lucruri care duc la un rezultat neașteptat. Îmi place să experimentez lucruri noi, creând din haos pasiune și din nebunie o ordine care mă echilibrează.
La Festivalul Debutant 2023 prezinți: Frida Kahlo. Care e povestea acestui spectacol? Cine sunt protagoniștii? Ce a fost greu în realizarea lui? Este un spectacol care te definește, la ora actuală?
Subiectul principal al spectacolului reprezintă o narațiune corporală a parcursului vieții Fridei Kahlo, o imagine ce expune degradarea mentală a artistei datorată traumelor, redarea relației cu pictorul muralist mexican, Diego Rivera; toate acestea prin descoperirea teatral-coregrafică a fanteziei picturale, susținută de invocarea universului plastic al suprarealismului pus sub însemnul culturii mexicane. Ceea ce a făcut-o pe Frida Kahlo cunoscută –pe lângă operele ei de artă – a fost dorința de a-și depăși neputința și de a încerca să își valorifice viața, prelucrându-și suferințele și transformându-le în sursa principală de inspirație. Coregrafia are corespondențe cu autoanaliza pe care o propune artista mexicană – etalată în lucrări – încorporează în portretul scenic al personajului pe care îl construiesc, fragilitatea și totodată realitatea fanteziei ei. Cursul spectacolului urmărește modul în care artista jongleză între realitate și fantezie în expunerea lumii ei atât exterioare cât și interioare. Imaginea spectacolului are tendința de a prelucra atmosfera din operele plastice ale artistei, specifice curentului artistic al suprarealismului, deoarece vizează exploatarea zonelor subconștientului; Frida consideră că arta ei nu este suprarealistă deoarece nu este complet detașată de realitate „Am fost considerată o suprarealistă. Nu e adevărat. Nu am pictat niciodată vise. Ceea ce am descris a fost realitatea mea"- Frida Kahlo. Consider că aspectul care m-a inspirat să creez acest spectacol tribut a fost trecutul ei tumultos, prezentat prin urmăoarele trăsături și caracteristici: voință, curaj, neunie, putere, dorință, neputință, acceptare, durere, pasiune, traumă, nevoi, iubire, trădare, sexualitate, suferință, ce apar ca subteme principale ale compoziției. Este un spectacol care îmi este aproape de inimă, fiind și primul meu spectacol, este spectacolul în care am simțit pe propria piele ce înseamnă munca unui coregraf, procescul de construire al acestui spectacol fiind simultan cu procesul meu de dezvoltare ca și coregraf, unde am înțeles că un coregraf nu va face nicidata doar coregrafia. Sunt recunoscătoare tuturor persoanelor care și-au pus încrederea în mine și au avut curajul de a se lăsa îndrumați de mine în acest proiect, chiar dacă eu uneori nu eram conștientă de procesul de lucru, dar știam în sinea mea care vreau să fie rezultatul final. Mulțumesc întregii echipe și nu numai pentru pasiunea de care au dat dovadă în construirea acestui spectacol.
Dacă juriul - format din Andrea Gavriliu, Ștefan Lupu, Simona Dabija, Vava Ștefănescu, Arcadie Rusu - te vor considera Câștigătorul concursului, ce dorești să montezi și unde: Constanța, Sfântu Gheorghe? Ai deja un plan?
În primul rând ma bucur să fac parte din acest festival, pentru că eu încă învăț, sunt la început de drum și încă descopă lucruri noi. Am emoții când mă gândesc că am o șansă de a și câșiga un proiect la Teatrul de Stat Constanța sau Teatrul Andrei Mureșeanu. Pot spune că nu am o prefeință, de obicei îmi place să lucrez cunoscând oamenii, descoperindu-le pasiunile apoi adaptând conceptul meu ideilor lor, pentru că așa participanții spectacolului vor fi imiplicati nu doar fizic, cât și emoțional. Un proiect la care mă gândesc de ceva timp, care constituie și cercetrea mea pentru examenul de dizertație este un spectacol de tip performance. Această idee mi-a venit vizionând mai multe spectacole unde ca spectator da, am putut empatiza cu personajele/ povestea, dar nu m-am simțit captată de acțiune, era ca și când vizionam ceva la televizor, și exact asta vreau să evit, vreau să creez ceva în care accentul cade pe impactul pe care spectatorul îl va avea.
Îmi place traducerea Coregraf în limba germană: “Person die einen Tanz komponiert”. Mă duce cu gândul la multă meticulozitate, fantezie, disciplină, muncă, transpirație, repetitivitate. Cum ai descrie Coregraf?
Pentru această întrebare am creat un fel de rebus care reprezintă calitățile pe care eu le consider necesare unui coregraf.
Creativitate
Originalitate
Repetiție
Entuziasm
Gratitudine
Răbdare
Adaptare
Fantezie
Unde te vezi peste 10 ani?
Nu stiu unde mă voi afla peste 10 ani dar cu siguranță știu că, voi face ce îmi place, să creez indiferent de zona de lucru a artelor. Această pasiune pe care o port acestei lumi este platonică. Sunt conștientă că voi descoperi aproape în fiecare zi noi lucruri care mă vor umple sufletește, și datorită acestui fapt îmi este destul de greu să-mi imaginez viața peste 10 ani, pentru că arta nu este un domeniu fix, este în continuă evoluție și stiu prea bine că planurile de obicei nu funcționează, dar visurile se realizează!
